Natura moarta cu freze

Există o poezie în orice sculă așchietoare. O poveste în versuri albe. E un fragment de cântec acolo țâșnind zvelt notă cu notă odată cu șpanul. E un cântec ce traversează piesa de metal prin pastila vidia sau de diamant, la fel cum acul de safir citește de pe un disc de vinil. Și peste versuri, peste melodie, este ritmul. Auzi? Metalul cântă!