Costinești, ursărie cu metastaze

Cu prilejul unei vizite de lucru la Neptun am scăpat piciorul și prin curțile vecine, deși eram aranjați bine. Normal, că doar curiozitatea a ucis pisica nu plictisul. În prima seară la mare am descoperit rapid două treburi.

Prima chestie, conform GPS-ului viețuiam în Olimp dar în fapt eram în partea dinspre Olimp a Neptunului, aia cu vila președintelui și proprietăți atât de private încât drumul până la mare însemnă excursie.

A doua chestie legată tot de distanță a durut cel mai tare. Pentru o bere, alta decât din mini-bar, trebuie să mergi ori la piscină ori doi km pană în Neptunul adevărat.
Neptun-Olimpul ăsta ce o fi el, foarte curat și frumos de altfel, este așa de pustiu încât ai impresia că e platoul de filmare a unor filme apocaliptice.

Fiind vreme noroasă, mesele din jurul piscinei erau ocupate cu nemți veniți la tratament. Prin urmare seara ne-am aburcat eu și colegul în mașină și am purces să vedem cum mai arată litoralul prin celelalte perle ale Mării Negre.

Dacă în prima seara am băut o bere aproape ok la Antik în Neptun, în a doua ne-a pus naiba sa o luam către Constanța și să oprim în Costinești.

Ăia dintre voi care mai asociază numele ăsta cu tineretul studios al țării sunt rugați să-și facă sepuku, săbii se găsesc în Costinești destule. Chiar de pe aleea principală se întâmplă niște palate țigănești transformate estival în hoteluri ce oferă cazare. Recepționiste bronzate tractoristic, cu prunci pe post de piercing în sfârcuri învârteau cheile pe mâna făcând gureșe reclamă. Astfel am aflat că unele camere au apă, ba unele chiar și prosoape.

Viermuiala de mașini cu numere de Bulgaria ar putea să te facă să crezi ca Nesebar. Pe dracu, binențeles că ești în România! Exact în Românica aia nespălată la cur dar spălată pe creier cu minele, înțolită taraf-pro și gătita la cap cu antene. Ești fix în buricul ursăriei, acolo unde se sparg semințe pe stradă și se bea bere la PET, acolo unde se aruncă cartonul de la mici pe jos și se urlă tare "Fă".

În Costinești, comerțul este cancer cu metastază, gheretele sunt înghesuite una în alta, în fața ori în cârcă alteia, fiecare din alt material, alte dimensiuni și alte culori. Prostul gust agresiv e numitorul lor comun. Și totuși se vede un patern, cancerul respectă și el un model. Astfel mai mereu, indiferent de combinații aranjamente sau permutări avem: shoturi, porumb, shaorma, comedii de dat cu pumnul ori skandenberg.

Din toate gheretele te mușcă manelele de timpane într-o cacofonie sonora oribilă. Apoi iar shaorma, iar shoturi, porumb, bila de box cu urlete și aplauze incorporate. Și după, în altă ordine, același lucru după un algoritm care arată limpede ce-i place cel mai tare ursarului: să bea, să mănânce și să dea cu pumnul.

Am mers totuși și pe plajo/faleză unde peisajul s-a îmbogățit în sensul că pe lângă buticurile de mai sus au apărut niște... să le spunem restaurante. Din fiecare dintre ele urla cât mai asurzitor un gurist sau un cd cu muzică buricoasă.

În concluzie Costineștiul e ceva de vis, păcat că a trebuit să plecăm repede că îi expirase colegului garanția la vezică și n-a vrut sa facă pipi în Costinești cu nici un chip.

Citez: nici mort nu-l las aici, e lichid din lichidul meu!

foto: Academia de Ursărie