Venețienii, cei mai scârboși dintre italieni.

Când am cumpărat bilete la ansamblul de muzee din care face parte Biserica San Marco, Palatul Dogilor (aviz fraierilor ca mine Dog = Duce), Muzeul Arheologic Correr, Turnul cu ceas și Sălile Monumentale ale Bibliotecii Marciana, nu mă așteptam la mare lucru fix de la ce mi-a oferit mai mult. Adică:

- Palatul Dogilor pare pe dinafara un cadrilater cu ceva coloane, mare alb și punct. Înăuntru însă mi-a picat falca. Sala mare e ceva ce n-a văzut Parisul, chiar nu exagerez. O sală de 53 de metri pe 25 fără nici o coloană de susținere, totul pe grinzi de lemn, făcută acum 400 de ani? Mă scuzați dacă am scăpat un strop în chiloți de admirație pentru arhitecții venețieni! Sala este pe locul unu în Europa atât ca suprafață generală cât și ca suprafață de tavan pictat în ulei. Restul palatului e la fel de frumos dar deja ai dat pe spate și nu mai e loc de superlativ.

- Muzeul Correr, e foarte fain aranjat în sensul că treci dintr-o cameră în alta fără stresul de a urma săgeți (care exista oricum), fără teamă că te pierzi, iar exponatele se potrivesc în cadru într-un mare fel. Cu mici excepții poți face poze din ce unghi ți se năzare.

-Turnul cu ceas, are lift și plasă sus ca să nu strici printr-un plonjon vacanța mulțimii de turiști. Apropo, acum am priceput de ce se scufundă Veneția cu câțiva zeci de mm pe an. De la milioanele de turiști înghesuiți acolo! Revenind la turn, panorama din el este impresionanta. Dacă nu ești surd ar fi bine sa nu te prindă ora fixă acolo că are patru clopote mari cât un elefant.

Terminând aici cu cele frumoase, destule, dar nu vă mai povestesc acum, la capitolul chestii vândute la pachet, avem așa:

- Sălile Monumentale ale Bibliotecii Marciana din care se vizitează fix două în care sunt expuse niște servere în vitrine de sticla. Nu știu pe cine interesează așa de tare cum arată serverele de la Linkedin și alte căcaturi IT cât să plătească (la pachet) 18 euro și să spună că a meritat.

- Biserica San Marco este la interior un rateu de expunere în afară de aspectul kitsch by default. Imaginați-vă o biserica mare bizantină în care totul este mozaic. Sună fain? Fatal error! Mozaicul de fond adică 70% este auriu. Pe motiv de reflexie metalică restul e cufundat într-o umbra care merge pană la obscuritate, adică nu distingi nimic din scenele biblice presupuse a fi acolo undeva în marea aia de auriu bolnav. Mare noroc cu balconul bisericii, că mai faci o poză la Florian Cafe și celeilalte cafenele cu terasă din San Marco Plazza. E de mirare că încă mai exista fraieri care se țepuiesc citind în ghiduri, că „n-ai fost la Veneția dacă n-ai băut o cafea la Florian Cafe”. Ghidurile au omis să specifice prețul cafeluței, care este 8-16 euro, fără coperto. Ceea ce ne duce (în sfârșit) la titlu, adică venețienii sunt de căcat.

Dragii mei, Veneția este un oraș remarcabil, bun de vizitat primăvara sau toamna târziu și de evitat vara pe motiv de „putore del canale”. Din păcate orașul este locuit de o specie oribilă de oameni. Nu vă obosiți să le vorbiți în italiană, venețienii au detector de turist incorporat în glanda pituitară de vă citesc instant și cât aveți sold pe card. E greu de imaginat cât de nașpeți sunt venețienii în contextul în care au în continuare milioane de turiști.

La Veneția mâncarea e puțina și proastă, servirea de căcat, atitudinea disprețuitoare, scaunele îngrămădite, mesele mici și free Wi-Fi-ul doar declarat. Moaca venețianului băștinos este ceva greu de uitat. Chelnerii, hotelierii, gelatierii, gondolierii și toată spujina de servitori locali au o mimică scârboasă, profund malițioasă, imposibil de ignorat. Dacă vă zâmbește vreun chelner, sunteți liberi să bănuiți că e rus, român, basarabean sau alt expat, abia sosit și încă neasimilat!

Închei aici spunându-vă că expresia ce o să vă facă șanț pe creieri la Veneția, nu este Murano, canale, gondola, ori San Marco. Aveți șanse mari să reveniți acasă marcați de: „Selfie-stik, mister?!”

I will be back? Maybe, after win the Lottery!