Am citit Phoenixul de doua ori din doua motive. Primul motiv este legat de modul complicat in care scrie Sorana. Ea scrie sunete si poze. Ca sa o citesc trebuie sa ma prefac analfabet, sa inchid ochii, sa-i ascult imaginile. Al doilea motiv este sincronizarea. Trebuie sa fii in aceeiasi stare de spirit, sau sa o lasi sa ti-o sugereze.
Asa ca am citit Phoenixul a doua oara, fara sa mai caut altceva decat impresia vizuala.
Am depasit papusa frumoasa in hidosenia ei, papusarul impotent circumcis din lipsa de ocupatie mintala si am ajuns la cuibul pasarii de foc. Era undeva la jumatatea dintre pamant si cer...poate in stratosfera?! Aici am inchis ochii si mi-am inchipuit-o cazand din inalt, tromba de flacari, meteor organic, proiectil bioplasmatic intercontinental. A cazut arzand, consumand aerul rarefiat al inaltimilor, sfasiind matasea lunii.
Impactul mi-a trecut unda de soc direct prin diafragma, mi-a ars irisii si mi-a sters mintea. Cerul a albit; intr-o clipa de spaima, batranul Cronos si-a pus mainile la ochi. Din tacerea grea a jarului, din magma zonei zero, tipatul metalului tras in fibre, a ridicat-o incet. Soarele si-a extins un limb turnanadu-i viata in trup, devenindu-i in acelasi timp mama, tata si cuib.
Asa ca am citit Phoenixul a doua oara, fara sa mai caut altceva decat impresia vizuala.
Am depasit papusa frumoasa in hidosenia ei, papusarul impotent circumcis din lipsa de ocupatie mintala si am ajuns la cuibul pasarii de foc. Era undeva la jumatatea dintre pamant si cer...poate in stratosfera?! Aici am inchis ochii si mi-am inchipuit-o cazand din inalt, tromba de flacari, meteor organic, proiectil bioplasmatic intercontinental. A cazut arzand, consumand aerul rarefiat al inaltimilor, sfasiind matasea lunii.
Impactul mi-a trecut unda de soc direct prin diafragma, mi-a ars irisii si mi-a sters mintea. Cerul a albit; intr-o clipa de spaima, batranul Cronos si-a pus mainile la ochi. Din tacerea grea a jarului, din magma zonei zero, tipatul metalului tras in fibre, a ridicat-o incet. Soarele si-a extins un limb turnanadu-i viata in trup, devenindu-i in acelasi timp mama, tata si cuib.
Cata dreptate ai! Oare unde vom ajunge? Imi place natura, imi place sa calatoresc. In special pe munti. Sunt putini munti pe care nu i-am batut cu piciorul. Din pacate si acestia devin niste victime ale inconstientilor.
RăspundețiȘtergereCandva, la o varsta a senectutii ce nu se va putea masura in unitati functionale, am sa te "omor" si am sa te recladesc din oase lucioase legate cu ghimpi biodegradabili si am sa-ti conturez chipul cu opaitul mucegaiului sadit cu atata migala...
RăspundețiȘtergereAm sa fac asta pentru ca...de fapt stii tu..:)
Multumesc din suflet!
pacat ca ;;scrii atit de mult;;si atit de ;;IMPARSTITAT)):::
RăspundețiȘtergere@ Anonim 1,
RăspundețiȘtergereFoarte mare dreptate ai fi avut si tu daca puneai comentariul asta cu un articol in urma.
@ Sorana,
sa stii ca mucegaiul mananca lumanari numai de foame, in rest mananca pe toti.
PS: te-au facut anonimii sandvici :P
@ Anonim 2
Pacat intradevar...ca nu am inteles prea mult din critica ta; erai IMPARTASIT cu vin?!
Anonimatul ma manca mai Radu:D Uite asa belesc eu ochii printre fire de mucegai pseudobalistice:D Dar no amu ce sa-i faci? La toti n-i greu:)))
RăspundețiȘtergere