Îmi place savarina

Îmi place savarina. Nu râdeți că nu e nimic pervers. Asta este o postare de om gurmand. Fiți sobri, da? Deci, ce spuneam?

Da, îmi place la nebunie savarina. Pentru mine nu există plăcere mai mare decât sa-mi afund dinții în blatul moale de pandișpan, să simt frișca umplându-mi papilele și limba plină de jeleu, făcând pluta în sirop.

Îmi place să iau fiecare îmbucătură și să o plimb prin toate cotloanele gurii, să o urc pe culmile bolții palatine, să o cobor într-un vârtej dulce parfumat și amețitor pe pereții obrajilor, trecând apoi ca o cascadă spumegând la vale printre stâncile amigdale și omușor, tot mai repede în jos prin canalul de fugă al gâtlejului până în reactorul stomacului.

Îmi place savarina de mor, dar rareori găsesc una bine făcută.
Dacă știți cofetării unde se fac savarine bune, cu frișcă din smântână adevărată și sirop fără cinci arome contradictorii, vă rog lăsați un comentariu.

Până atunci salivez. Mulțumesc!

foto:candycat

Cum rămâne Angelo, mai primim cote de refugiați, sau ne facem singuri parte?

De la madame Merkel și Reker aud că lumea întreagă este într-o mare eroare, spălată la cap cu șamponul numit manipulare. Dar dacă tot suntem noi spălați pe creieri, de ce fac guvernele perdele de mătreață utilizând presa?

Conform politicienilor de stânga, se pare că arabii luați la tonă cu titlul de refugiați nu violează, nu bat femei, nu fură, nu se cacă în piscine și de fapt se integrează de minune în Germania, Danemarca, Suedia și alte țări cu climă rece dar inimă iubitoare.

Sunt de acord cu tot ce se spune la nivel oficial, cu o singură amendă. Vă rog frumos să le spuneți din când în când, numai din când în când musulmani, să nu uite lumea că religia e o problemuță, care minimizată la intrare, face ditamai gaura la integrare. Fix ca un glonte exploziv.

foto: comisarul.ro

The Revenant - Prea reveneală, prea ca la țară!

The Revenant are șanse să între în analele cinematografiei ca cel mai slab film al lui Alejandro González Iñárritu. Dacă filmul ăsta ia un premiu fie el și pentru femeia de serviciu de pe platou, este clar că Oscarul s-a dus pe sulă și e un căcat politic de genul Eurovision.

M-am forțat să vad acest film ca să am argumente să-i susțin pe cei care au afirmat că e prost. Nu mă așteptam să am dreptate. Nu e doar prost, este slab jucat, lung, bășit de corect politic și un pic sinistru pe alocuri. Nu știu ce a vrut să ne transmită filmul ăsta, în afară de frig.

Sven Hassel ar fi putut concentra esența filmului într-o singura frază: mergi ori crapă!
Tot filmul Di Caprio plescăie la noroaie bolmojind chestii guturale care ar face să pălească de rușine toate neamurile pieilor roșii supraviețuitoare genocidului american.

Singurele lucruri care se schimbă în film sunt postura de fleoșcărire și starea de agregare a mocirlei, de la apă la noroi, de la noroi la zloată, iar apă, iar noroi, iar gheață. Și în toată mocirla asta gri-bălțată înghețată și bătută de vifor care nu mișcă copacii dar ciufulește actorii, singura surpriză plăcută este o ursoaică.


Ah da, ursul ăla e singurul care ar merita un Oscar pentru cel mai prost grizzly din lume.
Eu de-l aveam pe Leo al Caprii în gheare, nu-și mai revenea să toarne gherle în filmele viitoare!
Dar cum ursul era femelă, îi acordăm circumstanțe atenuante. Doar știm cu toții cum își pierd femeile capul când îl văd pe Di Caprio!

foto: libertatea

Punct

Vă dați seama ce mană cerească e pentru ziariștii români cazul Bodnariu?! Dar pentru Ovi?
Cum ce treabă are cântărețul? E român și e în Norvegia. Și noi românii nu scăpăm nici o ocazie să ne dăm cu părerea. Ce a zis Ovi? Că e normal, legal dar el crede că nu e bine.
Iată deci și punctul meu de vedere cu privire la cazul Bodnariu:
                                                                     
                                                                              .

foto: ring