Românul - plin de găinaț dar norocos!

 

 

Răspundeam zilele trecute unui comentariu a lui Krossfire pe tema maidanezilor. Da știu, nu-l am pe Krossfire în blogroll că nu mă uit zilnic între prima pișare și cafea dacă a postat ceva nou, plus diferența de vârstă, vorba lui. Asta nu mă împiedică să îl consum și să îl apreciez când se termina cafeaua ori lista de blogări favoriți.

Ah da, am deraiat. Deci îi spuneam lui Krossfire că mai nou pe lângă câinii comunitari mă confrunt cu o altă invazie și anume cu cea a porumbeilor.

Acum voi o să exclamați, bă ce bou, ce ființă nesimțitoare e Mucegaiu! Cum mă să zică el de rău despre ființa simbol a lu' Noe și a lu' Picasso, despre pasărea simbol a iubirii, păcii, purității, simbolul... pulii mele, că nu mai găsesc alta semnificație!

Aia e, sunt bou, un hater insensibil la frumos. Acolo unde pulimea vede simboluri, eu și alții cum ar fi Cristian, vedem orătănii  care ni se găinăţează în creștetul capului. Problema bineînțeles nu e porumbelul ca dinozaur evoluat, ci sponsorul său, anume țăranul involuat mutat la bloc. Aici sunt destui care știu despre ce vorbesc. Cami și alții au observat că nostalgia țăranului după animale nu încetează după ce a fost strămutat cu forța ori benevol la bloc.

Bine, Cami o să fie reticentă ca să nu zic ceva de pisica ei. Dar noi vorbim aici de țăranii strămutați la oraș, adică despre gherțoi. Nu, țăranul fără glie nu se poate satisface numai cu jobul la Rulmentu SA unde bea în timpul programului pană îl dă afară sau îi face capul timbru presa de 200 de tone. El pe lângă greierii care încă îi cântă în crăpăturile din călcâie are aspirații și preocupări. De țăran, evident! De aia cultivă ceapă și roșii pe spațiul verde adiacent scării, face cotețe pentru Grivei câinele bocului, crește nutrii în cadă, rațe pe balcon, ciuperci la subsol șamd. Pentru că e în genetica lui de gherțoi. Iar când termina opțiunile trece la spațiul neutilizat din pod, terasă, acoperiș, mansarda sau ce are omul pe bloc, că tot stătea degeaba spațiul ăla.

Ia să ne gândim. Ce să creștem noi pe casa noastră de țărani hibrizi? Porumbei!

Băi, porumbeii sunt frumoși, sunt decorativi sunt gustoși, sunt ce îți imaginezi tu până la momentul când scapă de sub control. Taman asta se întâmplă în centrul orașului unde am ghinionul sa locuiesc eu.

Primul semn că ceva e în neregulă sunt grămăjoarele de găinaț pe lângă clădiri, apoi apare stolul și poluarea sonora. Habar nu am cate rânduri de pui scot ăștia într-un an dar sa dea naiba dacă de la uguirile de amor continue nu zici că sunt permanent în rut.

Si după găinați observi alte semene. Din senin îți cad bucăți de tencuială în cap, fulgi, crengi, pui morți. Dar deh de căcații pe epoleți nu se sinchisește nimeni într-o țară în care tipi cu acces la internet ca Andrei încă mai cred că căcatul aduce noroc.

Invazia există, dar nu te-ai prins. Pe balconul închis ale cărui ferestre le-ai lăsat deschise, găsești fulgi, coji de ouă, pene, cioburi ale unor obiecte pe care muștele doar le marca cu pete? E semn că ai fost călcat de șobolanii zburători. Dacă locuiești ca mine într-un apartament cu două balcoane imense cu vedere la două direcții cardinal antagonice, ai simți cel mai bine, pentru că efectele se dublează.

Pe cel sudic, între fierul forjat și geamul de protecție am două cuiburi, în partea opusă aud zgomote din loja de pe casa scării. Frecvent tâmpiții de porumbei mi se izbesc de geamuri încercând musai să îmi cuibărească și în casă.

Cireașa de pe tort a fost pusă alaltăieri când am rămas fără apă caldă cu săpunul pe mine la duș. Nu m-am panicat, că atunci când ai centrală, căcaturi din astea nu sunt chiar rarități, dar centrala pe avarie și zgomote dubioase din interiorul ei chiar era ceva nou.

I-am dat târcoale centralei, am citit manualul, am sunat un prieten, apoi un instalator. Alo, ajutor, centrala mea scoate zgomote suspecte și e în modul avarie. Cum face? Ugu ugu poc poc fas fas! Zici că e ceva sau cineva în ea! Nu glumesc dom-le. Cum adică n-am nevoie de instalator, am nevoie de un exorcist?! Hai pa, mufa voastră de instalatori, care nimic nu știți!

În lipsă de ajutor m-am dus singur pe fir, de la intrare apă, la evacuare, intrare gaze, circuit. Reset. Nimic. Am închis și deschis robinete, am citit manometre iar la urmă am luat iar cartea și am dat cu ochii de horn. Hornul meu iese în loja de pe casa scării și nu e horn ci o țeavă scurtă, orizontală, cu un con în cap.

Caut eu cheile de la loja și când o deschid, hodoronc tronc, fâl fâl, un stol de porumbei își ia zborul. Ce să vezi frate, pe coșul de evacuare al centralei am găsit un cuibar de porumbei. Peste tot alte cuiburi, paie, fulgi, coji de ouă, un pui mort, scorojit. Si mirosul de clocit. Băi când au avut ăștia timp? Stai că subsemnatul e acasă ca la hotel, și face duș la 5 am și la 23 pm asta dacă nu se îmbată sau nu e în delegație, că atunci dușul este luni, vineri și săptămâna 3. Deci au avut timp. Pe lângă cuibar porumbeii au considerat ca țeava aia trebuie înfundată să nu le iasă puii mutanți și mi-au băgat în ea paie găinați nămol, fulgi crengi și iar găinați! Cred că alaltăieri au mai băgat ceva și centrala a zis stop. Mi-aș...

Am dărâmat construcția ca un om rău și egoist ce mă aflu, că eu vreau duș nu porumbei în coșul de evacuare. Nu sunt un dement ce le-a stricat cuibarul minunatelor ființe. Dement este vecinul din blocul de vis a vis care le aruncă grâu cu sacul. Cred că e vremea să îmi cumpăr o pușcă. O să caut una care să meargă la fel de bine la pasări ca și la câini. Nu vă place de mine ca vreau eutanasie și demolez păsărici? Dați-mă în judecată gherțoilor, vedea-v-aș muscați până la os și cu spume reci pe voi în cadă!

poza: de la Andrei, nu mă întrebati pe mine, de unde a furat-o el!