De trup

Astă noapte m-am trezit din somn fiindu-mi dor de mine. Aș fi vrut să mă văd, dar dorm cu draperiile groase trase, într-un întuneric absolut și mi-a fost frica să mă ridic să aprind lumina de teamă să nu descopăr că îmi lipsesc picioarele sau și mai groaznic, ochii.
Am înțepenit, drept ca un buștean acoperit de cearceafuri. Nu puteam să mă vad și îmi era teamă să mă dau jos din pat. Nu știam ce să fac. Trebuia totuși să fac ceva, așa că am închis ochii și mi-am pipăit atent, cu dor și teamă fiecare centimetru de trup. Anumite părți mi-au plăcut mai mult și m-am bucurat că le-am redescoperit. Imediat ce am terminat am oftat și am adormit satisfăcut. De trup. Integral. Ca un prunc.