A murit Şerban Ionescu. Cine urmează?

   A murit un actor. Urmează demagogia presei şi a actorilor supravieţuitori, să sperăm. Imediat după asta nădăjduiesc să decedeze apetitul lumii pentru mucul uscat în părul nazal al muribunzilor şi alte non-ştiri care ar trebui să apară pe ultima pagină a presei sub formă de fantezii sexuale cu paraplegici sau necrolog. Pagina de faţă nu se pune (sic) pentru că este un blog.

   O scurtă privire petrecută în grabă peste titluri te convinge că tuturor ni se sfâşie miocardul de atâta  dramă, dar nu prea ne pasă. Contradicţiile aberante de logică fac din acest deces o piesă de teatru proastă şi dintr-o boală extrem de rară  motiv de a reaprinde o panică naţională creată pe cale artificială.

   Bietului Şerban Ionescu i se deplânge cariera fulgerător  întreruptă prin moarte, simultan cu antagonica informaţie că a încetat din viaţă după o lungă suferinţă. Să înţelegem că a murit pe scenă, sau că un an a făcut gaură într-un pat cu cearceaf alb? Toată lumea l-a iubit, sau mulţi l-au suportat cu greu? Mare dilemă.

   Nu ştiu ce a gândit omul ăsta pe patul de spital dar cred ca mai curând a murit de jenă când s-a trezit făcut simbol al unei epidemii imaginare. După ce guvernul a pretins că i-a acordat ajutor 88.000 lei din Fondul de rezervă, prin transferarea lor în bugetul Ministerului Sănătăţii, cine ştie câţi leuţi au ajuns la el cu adevărat. S-a făcut totuşi ceva, o să-mi spuneti. Cât de mândri vă simţiţi ştiind că suma a fost scoasă din propriile voastre buzunare? Veţi putea oricare dintre voi beneficia de aceiaş bunăvoinţă şi susţinere financiară, sau dacă vă pişcă musca ţeţe o să fiţi invizibili între zecile de invizibili care sprijină zilnic pereţii camerei de gardă?

   A murit un artist. Unii zic că a fost întrerupt dintr-o mare carieră, eu că dintr-o telenovelă. A murit se spune, de la o căpuşă. Alţi zece căpuşeză evenimentul, sugând infuzie de popularitate înainte să le vină rândul să tacă. Ai zice că lapte şi miere a curs între toţi şi deplânsul actor. 
   
   Probabil că cel mai tare îl plânge Magda Catone, căreaia prin moarte i-a refuzat divorţul. Acum vrând nevrând doamna reclamelor la detergenţi trebuie să-i facă toate pomenile. Măcar ei îi stă mai bine cu broboadă neagră spălată cu Bonux decât lui Florin Piersic cu glicemia facută eşarfă de Lemarco alb.