Claxon

De doamna mlădioasă și bine aranjată din stația de autobuz se apropie un nene în șort maieu și șlapi. Soarele abia răsare dar omul emană o duhoare de transpirație, cel puțin de la apusul de alaltăieri.

- Auzi cucoană, aștepți autobuzul aici?

- Neața, da, dar de ce?

- Auzi, să schimbi stația! Să schimbi stația, sau să iei o cursă două mai târziu, că din cauza ta mă trezesc tiriștii din somn!

- Ăă, pardon!?

- Cucoană, mută-te în altă stație sau vino și tu pe la un opt-nouă. Cum vii tu, cum încep tiriștii să te claxoneze și mă scoală din cel mai dulce somn! Să te muți, auzi?!

Nenea se retrage în curtea din spatele stației. Un pocnet ne anunță ca a intrat în casă.

Doamna mlădioasă e încă în stare de șoc

- Ce dobitoc, ce dobitoc! Uff și n-am apucat să ripostez deloc, parcă mi-a luat cineva gura...

Dintr-o dată adulmec lauri de erou. Îmi dreg glasul și zic:

- Lăsați doamnă, că vă răzbun eu!

În cele zece minute care au rămas până la sosirea cursei, stație a devenit un iad al decibelilor.

Păi tu dacă ai fi tirist, și ai vedea o gagică bună într-o stație, nu i-ai da un claxon? I-ai da!

Și dacă de lângă gagica buna ți-ar trimite bezele un bărbos burtos ochelarist, nu l-ai claxona pe nemernic, până ți-ar trece mâna prin buton?!