Am mai povestit cum am eu norocul să bag munci de teren peste
hotare exact când e țața iarna fată mare? Sigur am mai zis. Așa
am pățit și acum. Am fugit de codul roș românesc de
zăpada ca sa dau peste furtuna sârbeasca care împinge mașina de
pe stradă. În fine am ajuns teferi la destinație, bine pregătiți
pentru frig, curent și munca grea.
Câteva zile am lucrat echipați cu toate țoalele din dotare plus bocanci, combinezoane și niște căciuloaie din care doar nasurile ieșeau pe afara. Va închipuiți ce surpriza am avut când ne-am pomenit fluierați de ciurda de muncitoare sârboaice la fel de încotoșmănate ca noi. În primul moment am crezut ca e un semn local de apreciere profesionala. Bănuiam ca tipele se cam udă când trece pe lângă dânsele colegul nostru cel mai tânăr și mai musculos, dar când au început sa fluiere după mine și colegul mai vârstnic, am avut un sentiment de surpriza și măgulire.
La a treia manifestare de acest fel am auzit și un glas bărbătesc printre chemările fetelor. Imediat am remarcat un tip cu ochelari și barba tunsă pitit printre femei.
M-am dat mai aproape de femei și am întrebat care-i treaba.
Răspunsurile au început sa curgă de-a valma: frumușelule, arătosule, hai sa mă scoți la o cafea, un ceai o plimbare ceva. Pe mine. Ba pe mine.
Ok, poate altădată ca acum sunt ocupat. Auziți, dar cu tipul care striga printre voi ce e?
Dar el ce are, sar ele? N-are voie, ca și el e fata de treaba?!
Amuzat de replici și văzând că ăla nu zice nimic lăsând gagicile să vorbească, în loc să-mi văd de treabă, am continuat:
- Păi voi toate fluierați, el de ce nu fluieră?
- A păi el nu știe să fluiere decât cu două degete în gură și acum e murdar de vaselină.
Aproape m-am înecat de ras. M-am scuzat că am treabă și am vrut să plec, apoi mi-a venit o idee năstrușnică. Am arătat cu capul spre colegul meu.
- Îl vedeți pe mustăciosul ăla mai puriu, cel cu căciulă de blană? Ăla este il grande futadore, bărbatul mic la stat, mare la pat, am zis arătând un „L” răsturnat, cu ajutorul policarului și arătătorului mâinii. Pe deasupra tipul este burlac și stă singur în cameră. Razumiși?
Le-am făcut repede cu ochiul și m-am tirat, că mă umfla râsul. Le turnasem gogonate aproape pe toate.
Faza asta s-a întâmplat acum patru zile. Alaltăieri mustăciosul a venit la mine, roșu la față, să mă întrebe ce le-am zis sârboaicelor.
- De ce măi colega, te-au atacat femeile?
- Bă fir-ar mama lor, m-au înghesuit alea lângă un utilaj și m-au boscorodit și m-au pipăit. Printre altele, mi-au pus în brațe două pungi cu gogoși și o caserolă cu o felie de tort. Pe aia cu tortul era lipită o hârtie cu un număr de telefon.
- Așa, și? Te simpatizează fetele că le-ai reparat mașinile, ce nu-ți convine?
- Bă nu mă leși? Când m-am strecurat ca să scap dintre ele, era și unu bărbos care stătea cu mâna pe sus ca la școală. Când să-l întreb ce mustața mea mai vrea și el, ăla mi-a făcut cu ochiu' și a dus mana la ureche cu semnul ăla de telefon. Adică sună-mă! Duamneee, n-am crezut să pat asemenea chestie io, om însurat, cu copii mari!
- Hai băi colega, nu te mai enerva, uite cât ești de încins și transpirat. Până acum erai congelat, cu mustața plină de brumă. După cate văd, puțină hărțuială sexuală nu strică pe gerul acesta. Și știi care e concluzia?
- Care, a zis el suspicios?!
- Deseară mâncăm gogoși!
Epilog: Gogoșile au fost bunicele dar tortul a fost excelent. Să nu uit, era tort de banane.
Câteva zile am lucrat echipați cu toate țoalele din dotare plus bocanci, combinezoane și niște căciuloaie din care doar nasurile ieșeau pe afara. Va închipuiți ce surpriza am avut când ne-am pomenit fluierați de ciurda de muncitoare sârboaice la fel de încotoșmănate ca noi. În primul moment am crezut ca e un semn local de apreciere profesionala. Bănuiam ca tipele se cam udă când trece pe lângă dânsele colegul nostru cel mai tânăr și mai musculos, dar când au început sa fluiere după mine și colegul mai vârstnic, am avut un sentiment de surpriza și măgulire.
La a treia manifestare de acest fel am auzit și un glas bărbătesc printre chemările fetelor. Imediat am remarcat un tip cu ochelari și barba tunsă pitit printre femei.
M-am dat mai aproape de femei și am întrebat care-i treaba.
Răspunsurile au început sa curgă de-a valma: frumușelule, arătosule, hai sa mă scoți la o cafea, un ceai o plimbare ceva. Pe mine. Ba pe mine.
Ok, poate altădată ca acum sunt ocupat. Auziți, dar cu tipul care striga printre voi ce e?
Dar el ce are, sar ele? N-are voie, ca și el e fata de treaba?!
Amuzat de replici și văzând că ăla nu zice nimic lăsând gagicile să vorbească, în loc să-mi văd de treabă, am continuat:
- Păi voi toate fluierați, el de ce nu fluieră?
- A păi el nu știe să fluiere decât cu două degete în gură și acum e murdar de vaselină.
Aproape m-am înecat de ras. M-am scuzat că am treabă și am vrut să plec, apoi mi-a venit o idee năstrușnică. Am arătat cu capul spre colegul meu.
- Îl vedeți pe mustăciosul ăla mai puriu, cel cu căciulă de blană? Ăla este il grande futadore, bărbatul mic la stat, mare la pat, am zis arătând un „L” răsturnat, cu ajutorul policarului și arătătorului mâinii. Pe deasupra tipul este burlac și stă singur în cameră. Razumiși?
Le-am făcut repede cu ochiul și m-am tirat, că mă umfla râsul. Le turnasem gogonate aproape pe toate.
Faza asta s-a întâmplat acum patru zile. Alaltăieri mustăciosul a venit la mine, roșu la față, să mă întrebe ce le-am zis sârboaicelor.
- De ce măi colega, te-au atacat femeile?
- Bă fir-ar mama lor, m-au înghesuit alea lângă un utilaj și m-au boscorodit și m-au pipăit. Printre altele, mi-au pus în brațe două pungi cu gogoși și o caserolă cu o felie de tort. Pe aia cu tortul era lipită o hârtie cu un număr de telefon.
- Așa, și? Te simpatizează fetele că le-ai reparat mașinile, ce nu-ți convine?
- Bă nu mă leși? Când m-am strecurat ca să scap dintre ele, era și unu bărbos care stătea cu mâna pe sus ca la școală. Când să-l întreb ce mustața mea mai vrea și el, ăla mi-a făcut cu ochiu' și a dus mana la ureche cu semnul ăla de telefon. Adică sună-mă! Duamneee, n-am crezut să pat asemenea chestie io, om însurat, cu copii mari!
- Hai băi colega, nu te mai enerva, uite cât ești de încins și transpirat. Până acum erai congelat, cu mustața plină de brumă. După cate văd, puțină hărțuială sexuală nu strică pe gerul acesta. Și știi care e concluzia?
- Care, a zis el suspicios?!
- Deseară mâncăm gogoși!
Epilog: Gogoșile au fost bunicele dar tortul a fost excelent. Să nu uit, era tort de banane.
=)). sarbii sunt popor mare mai! =))) belea povestirea =)))). pai e bine mai sa mergi din cod rosu in romania cod rosu la sarboaice! =)). uhhh belea =)))))
RăspundețiȘtergereAvantaj la haleala. Sârboaicele gatesc bestial la costuri modice.
ȘtergereSarboaicele sunt un fel de verisoare mai urate, mai plate si mai neurotice ale polacelor. Nu thanks! In Polonia de ce nu te trimit sefii astia? Cum au ajuns sefi daca stiu asa de putin?
ȘtergereIn Polonia e UE, sefilor nu le place sa ia la UE. Lor le place extracomunitar, eventual extrauterin. Capisci?
Ștergere:))
RăspundețiȘtergereasa-i viata, o consumatie. unii consuma, altii se consuma.
Si eu ma consum putin cate putin....
ȘtergereEsti prea viteaz bre ! O povestire cu haz care pe alocuri ridica dispozitia si corpii cavernosi, ai unora ce-i drept ( nu ma includ). Cel putin a fost un exercitiu de relief pentru abdomen.
RăspundețiȘtergereDa da, abdominalii si diafragma participa la ras. Ca am ras garantez. Visceral.
Ștergeredu-te ba =)))))) de mult nu am mai ras asa.
RăspundețiȘtergereMa duc amirale. Peste cateva saptamani ma duc iar sa vad ce-au mai gatit sarbii.
Ștergerepoze cu colegul tanar musculos ai???
RăspundețiȘtergereAm, unde le vrei?!
Ștergere