Vaca cu foarfeca

De M.V. 

   Mă uit în oglindă şi îmi admir (în lipsă de altceva) ochelarii. Faini ochelari. Ia stai! Părul meu proaspăt electrocutat încearcă abstract să indice radial toate direcţiile. Urât, foarte urât! Nu l-o fi învăţat mama lui să nu arate cu degetul? Ei drăcie, trebuie pedepsit! Iau hotărârea fatidică să îl duc la frizer.

   După ziua de lucru paşii mei repezi mă poată singuri spre frizeria din centrul Albei Iulia. Planul este clar, trebuie să mă tund Pizzarotti style, respectiv periuţă.

   Intru în frizerie şi observ doua urâte care şomează din lipsa de albanezi netunşi. Ca să aleg dintre cele două urâte cobor privirea să văd care are sânii mai mari. Aleg urâta din stanga şi mă aşez pe scaun.

- Ia spuneţi domnu', cum vreţi să vă tund?

- Aş vrea să mă tundeţi cu 2 (mm).

- Aşa, ăsta de pe laterale cu 2 şi sus să vă iau din foarfecă?

- Nu, tot cu 2.

- Adică şi acolo tot cu maşina?

- Da, aşa vreau. 

   Urâta se uită mai atent, îmi roteşte capul, se uita din faţă, se dă doi paşi în spate. Se apropie, îmi roteşte capul, pufăie, îmi pune doua palme în cap, îmi dă capul pe spate, se uita bine la firele de păr, iar pufăie şi începe să dea din cap dezaprobator.

- Nu pot să vă fac asta!

- Ce?

- Nu pot să vă tund la 2 peste tot. O să arătaţi ca dracu!

- Doamnă, eu acum arăt ca dracu, deci nimic nou! Vă rog să mă tundeţi la 2 mm. Plătesc. 

- Nu pot să fac asta (şi ridicând glasul), vă daţi seama?! Uitaţi-vă cât de jalnic e acuma părul dumneavoastră. Dacă vă tund 2 acum, dar la 5 vă stă deja în toate direcţiile ca la şocaţi, o să mă înjurati peste tot. Nuuuuu, nu vă tund aşa că io-te (urâta urlă deja), aveţi şi capul turtit (îmi trage una peste creştet, unde văzuse turtirea) şi mai vreţi să vă tundeţi şi periută! Ţăcăne ameninţătoare din foarfecă şi se aruncă peste mine ca mâţa pe şuncă

De frică tac mâlc. Urâta umblă alegro furioso cu foarfeca prin capul meu tăind fir după fir până îmi face cărări peste tot. Tac şi invidiez animalele. Doamne de ce am urechi dacă nu le pot retracta?! Să încerc...

   La un moment dat uşa se izbeşte de perete şi intră primarul.

- Să traiţi domnu primar (zice urâta ce tunde la mine), ce ne-aţi adus azi?!

- Păi am adus nişte bombonie!

- Dar nişte dulapuri de frizerie nu ne-aţi adus? Zice cealaltă urâta râzând basescian de propria sa glumă. Nu aveţi nevoie de oameni? Sau de opoziţie...

   Lângă mine un mustăcios la vreo 50 ani care se măcelăreşte la urâta numarul 1, tace ca peştele în porumb. Primarul Hava se uită la mustăcios şi zice:

- Păi faceţi-i lu' ăsta o freză, tăiaţi-i mustaţa a la Hitler şi-l iau în campanie!

Urâtele râd pe rupte în timp ce aşchii de păr zboară peste tot.

Primarele vine şi la mine, se uită dar nu îi inspir nimic. Oftează plictisit şi pleacă din frizerie, nu înainte să lipească un afiş cu moaca lui pe geam. Aş putea jura că nu aici s-a tuns înainte de a poza pentru el.

  Am o criză de greaţă existenţială. Vaca cu foarfeca se pregăteşte să-şi termine numărul de tortură-tunsoare. Aştept nerăbdător. Gata. Plătesc, îmi iau mobilul, ochelarii şi portmoneul de pe masa urâtei. Aia începe instant să strige la mine!

- Ce faci domnu', îmi iei şi foarfeca?!

   Mă uit nedumerit; în buzunarul de la blugi băgasem şi foarfeca buclucaşă. O restitui, pipăind uşa de la ieşire cu bucile. Ruşinat şi tuns în scări o iau la trap pe recile trepte, fugind în libertate, în albania albaneza albaiuliana!

                                                                                                                                                    sursa foto