Periscop

„Problema omenirii nu este că vrea prea multe, ci aceea că vrea totul imediat.”
Tache a spus asta. Lui nu i-a trebuit niciodată mai mult de o masă caldă, un pahar de bautură şi un somn bun. Pentru restul a lăsat timpul să curgă.
Eram la baza turlei buchisind ceva decor la medalioanele apostolilor, iar el sclivisea o porţiune puţin mai sus de mine.
L-am auzit tuşind. A dat basca pe ceafă, şi-a sters un cocoloş de frescă de pe nas şi mijind ochii pe geamul vestic al turlei, a anunţat:
- Domnii pictatori, astăzi avem două! Una mică şi tare şi încă una...Staţi că vă spun imediat. Aha, deci a doua ie babană. Prospătură, anul ăsta a apărut pă piaţă.
- Ce tot fleorcăi mă Tache acolo?
- Vine femeia cu masa iar în paner are două sticle de băutură. Una mică cu ţuică şi una mare cu vin.
- Cum poţi să vezi mă toate astea de aici, când femeia aia e tocmai la capătul celălalt al uliţei?
- Le văd prietene, le văd că am periscop. Ia vină încoa!
Am urcat lângă el şi am priceput că prin geamul dublu de formă rotundă imaginea femeii era mărită de câteva ori, distorsionată dar suficient de clară.
- Bine mă, că le vezi înţeleg dar de unde ştii ce e în sticle?
- Io mă? Şierloc Holmz tatică! Am şi aici nu numai aici, a zis el dându-şi două castane în cap apoi trei în piept.
Lojik, elementar 'ăi Doctor Radson.
Sticla aia mare are în ea vin nou care încă n-a stat bine din fiert că mamaia i-a pus dop un cocean de porumb. Iar aia de ţuică ie precis ceva palincă din cele bune, că a învelito a bătârnă ca pe bebeluş Io-te la ele cum se leagănă, parcă mă cheamă. Gata cu vorba, eu cobor să fac ploile şi să expediez baba retur.
Poate nu era Tache un pictor mare, dar la ghicit ce se ascunde în sticle era bun. Cel putin tura aia la fix a nimerit!