Efectul Ritte sau efectul netului asupra sexualităţii imaginare
Efectul Ritte sau efectul netului asupra sexualităţii imaginare
Probabil ar fi stat în continuare la fel de liniştită ca şi până atunci, dar n-a rezistat tentaţiei de a-l tachina pe infatuatul ăla care poza în nabab. Avea în minte mai ales fotografia cu el în baldachinul cu perdele verzi. Era în poza aia un fel de opulenţă pe care bucătăreasa o ghicea ca fiind nu decadentă ci mai degrabă falsă. Si pe lângă poze, ca o cireaşă sufocată în frişcă, era acel comentariu provocator de supra-secreţie hormonală. Pe bucătăreasă o iritase mereu ideea că cineva nu ar socoti-o feminină. Comentariul menţiona exclusiva lui admiraţie faţă de femeile adevarate, total neandrogine. “Nu-mi plac femeile cu pulă. Imi plac femeile care au păr în cap şi pauză între craci, nu invers!” Iar la urma o enerva nick-ul lui cretin: ,,lastman’’.
Provocarea asta a facut-o să pună pe plan secund restul, iar restul ăsta era cel mai important de fapt.
Dacă de la distanţă, ghicită ca o mână pipăind pe întuneric după pulă, mintea brunetei cu bonetă albă şi ochi albaştri părea haotică, de la cateva pizde depărtare începea să se vadă un pic de ordine în creierul ei. Cam tot atâta câtă are structura apei in stare solidă, sau mai curând câtă câştigă prin îngheţ. Adică toate acţiunile ei de căutare a unui partener prezentau ordine pe distanţă scurtă. Sau dacă vă place mai mult ideea, acţiunile ei de căutare a unor partide amoroase erau dictate de ciclul de viaţă al proiectelor. Cum ar veni: entuziasm mobilizare, eşec, dezamagire, căutarea unui vinovat…si de la cap. Fiecare încercare era nouă şi deosebită cum este însăşi ideea de proiect, dar totuşi previzibil guvernată de fatalism. Acum începuse altfel. Nu era entuziastă dar i se pusese pata pe înfumurat.
Infatuatul îsi spunea Jorj, dovadă de parvenitism sau nostalgie desuetă pentru decadenţa Micului Paris...Ba pe dracu, Porto Franco! Brăila adică. Ce brăila de om, ce frăierică! Cât de arogant sau de naiv poţi fi ca să vieţuiesti în ruina aia de oraş şi să-ti alegi un asfel de nick pe un site de dating? Te cheamă Gheorghe şi te dai drept ultimul bărbat. Ultimul bărbat care ce?! Ultimul bărbat care crede că arată sexi tolănit într-un pat cu perdele îmbracat în trening şi cu ochelari de soare, la lumina unor aplice cu puterea două lumânări? Ultimul bărbat cu gură, burtă, sau pula mare? Ultimul bărbat cu păr pe picioare?
Soră-sa a întrebat-o de cateva ori cum l-a cunoscut pe Jorj ăsta. Prima dată a primit o poveste falsă, scurtă şi total anostă. A doua oara i-a dat ceva romanţat ornat cu leitmotivul ei preferat (“-Nu există intâmplare fato!”). A treia oara i-a răspuns că nu are importanta, iar a patra doar a ridicat din umeri.
Vă puteti imagina că ultima dată era sinceră?! Probabil uitase că l-a cunoscut pe Jorj răspunzând la ceva ce ea considera o provocare. El era un sfidător iar ea o proastă pe care o zgârma în cur.
Mutarea replicilor laconice în doi peri de pe site-ul de dating la cele oratorice în trei dodii pe messenger, a fost doar o chestie de ore. Apoi au curs alte ore, zeci si sute de ore de vorbe. Amândoi se pricepeau sa întindă pelteaua, să pupe salteaua, să dea limbi în urechi mai des decât pe cearşaf, pe ideea că mai uşor scapi de un bob de ceară dintre dinţi decât de un floc lipit pe limbă. Devenise clar că se plăceau. Asta a făcut-o pe bucătareasă să-şi agaţe şortul în cui la Bucureşti şi să se facă „Siecsi-Braileanca”.
Doar că iubirea doare pe unde-i carnea mai moale şi locul mai strâmt.
Ajunsă la Braila, fata noastra s-a temut că o să dea ochii cu un interlop care avea o singură cameră renovată într-o cocioabă de chirpici, patul cu baldachin fiind singurul element real al bunăstării sale închipuite. Se înşela. Jorj avea o casă fabuloasă compusă din 5 camere aranjate şi denumite pe culori, gen: camera vert, camera gris, camera...Toate mobilele erau de la brocante iar veiozele chioare din poză erau de fapt Tifany.
Bărbatul arăta chiar mai bine decât în fotografii, avea două maşini parcate în poartă şi o căţea alba ca spuma laptelui, care se numea Neje. Conducea o mica afacere de catering şi mergea în concediu pe Riviera Franceza!
Un singur lucru nu era cum i-ar fi fost pe plac bietei femei. Jorj era gay şi nu orice fel de gay ci ăl mai pasiv dintre ei! Era aşa dintotdeauna şi mai era şi un fiu iubitor care dorea să-i facă mă-sii pe plac.
Dar asta a aflat-o a doua zi. După nuntă.
parca vad casa aia. excelent o descrii.
RăspundețiȘtergereLa o adica, fiind brailean get-beget, m-as fi asteptat sa fie totusi interlopul. Desi, daca lucrurile ar fi stat asa, ar fi ajuns sa afle mai multe dupa calatoria in Spania, nu dupa nunta.
RăspundețiȘtergere@ mircea,
RăspundețiȘtergereParca? Ha ha ha...
@ Cosmogon,
RăspundețiȘtergereSi eu ma steptam tot la asta, insa bucatareasa a avut surpriza placuta sa nu! Si calatoria de nunta au facut-o in Franta. Cel putin asa mi-am imaginat eu, ca autor al fictiunii. Ca doar nu inchiriau salon la Mateo. :P
PS: bine ai venit
:)) hihi sa fiu rau? :)))
RăspundețiȘtergerealea 2 masini nu mai sunt,mamicuta e zburata la cele drepte, riviera de fapt e la paris prin nu-s ce arondisment (13 ?:))))),,,, hai ca-s rau
ce ma , ti s-a facut dor de braila? pun de-un foc :P
Cand te mananca, musai sa te scarpini.Tragi o usturime, da' poate scapi de-o mancarime.
RăspundețiȘtergereAsa si cu bucatareasa. Mama, ce de victime mai face netul asta...
@ Nicku,
RăspundețiȘtergereTu sa vorbesti asa cu mine cand o sa scrii ceva pe bloaga aia a ta, ca mi s-au lungit urechile asteptand sa-ti erupa talentu'!
Cat despre Banlieu 13, n-au treaba bucataresele localnice cu el. Orice asemanare cu personajele reale este indelung fortata!
@ sonia,
RăspundețiȘtergerema scuzi ca nu ti-am raspuns tie prima, dar intradeva ma manca si a trebuit sa stau intai cu Niku la un dos de palma! :P