Sonetul bloggerului sonat

Când din colţuri de minte murată,
Şi din cuvintele reci prea sordide,
Am obosit arid a strânge pilde,
Pe mucegai mi se pune o pată;
Pecingine pe chip mi se intinde.
De pizmă şi fiere adânc inundată,
Mi-e inima, iar carnea mi-e fiartă
În fierbinte puroi şi vome fetide.

Sunt grozav de gelos pe al tău talent;
Îmi spui că din jocul tastelor trăieşti,
Dovedind că sunt un biet impotent.

Mi-aş vinde mâna să văd cum albeşti,
Fără internet, scos din al tău element,
Pun pariu că ai să ajungi să cerşeşti!

Sonet in stil italian. Leapşă de la Cosmin.