luni, 30 mai 2011

Un alt Adam


Astăzi mă simt ca un şcolar care începe un caiet nou şi se străduieşte să nu mâzgălească şi să nu rupă foile. Oare cât voi rezista? M-am hotărât să-mi elimin tristeţile şi să-mi etalez succesele. Am să merg înainte cu ele şi o să-mi înghit nereuşitele. M-am hotărât ca atunci când un lucru nu mi se întamplă aşa cum vreau, de exemplu când aştept pe cineva şi nu vine, să mă gândesc că acea persoană nu mă merită. Îmi pun în plan să-mi regăsesc surâsul, încerc să mă dezobişnuiesc să interpretez totul pentru că sunt încă un copil suspicios. Încerc să fiu calm în reacţii şi bun; să fiu solar şi să nu incit la reacţii violente...Dacă merge bine, dacă nu şi mai bine, eu sunt acelaş. Am hotărât să dau ce-i mai bun chiar de-ar fi să pătimesc înzecit. Azi vreau...ce vreau?! Vreau doar să fiu. Am constatat că pot exista cu şi fară cineva care să-mi aprobe sau dezaprobe orice acţiune. Am simţit că a fi înseamnă pur şi simplu a fi şi nu implică mari aşteptări care pot aduce deziluzii pe măsura. Am ghicit că a exista implică simpla favorizare a proceselor vitale sau mai curând minima lor obstrucţionare prin gândire şi factică negativă.
Vreau să continui să exist. Vreau să nu pier din cauza unui start ratat de frica de a nu pierde cursa. Dacă este nevoie o să rup din mine mai mult decât o coastă. Pentru că Dumnezeu m-a înzestrat cu darul creaţiei, am să fac din propriu-mi trup un alt Adam. Aşa o să-mi pot corecta din exterior esenţa. Da! Exist, trăiesc, iubesc...ce poate fi mai frumos!? Şi dacă urăsc sau sufăr tot este bine. Înseamnă că n-am murit dacă pot simţi durerea. Înseamnă că simt diferenţa între îmi place şi îmi trebuie. Am nevoie de mine. Dincolo de egotismul definiţiei, ce-a mai importantă fiinţă din lume pentru mine, sunt eu! Sunt complex de minunat. De m-aş putea înţelege, aş fi perfect!

11 comentarii:

  1. Nu sunt atat de libera incat sa te fortez dar imi iau libertatea de a te iubi :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu sunt convins că mă poţi iubi şi dacă brăţările ţi-ar fi cătuşe iar pandativul, lacăt agăţat de lanţuri!

    RăspundețiȘtergere
  3. He he he sigur te poti înțelege, te mai cerți poate din când in când, dar trece. Esti complex de minunat!!! :) Madi

    RăspundețiȘtergere
  4. După atâtea treburi gospodăreşti făcute până la ora asta, nu sunt în starea aceea zen de a comenta aşa cum aş fi vrut la articolul tău.
    Dar mi-ai dat dat curaj. Parcă aş fi eu de acum câteva zile. Parcă aş fi eu de acum câţiva ani. Am rămas aceeaşi. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cuurajul să ce? Nu mai deretica atât, că îți cauzează! :P

      Ștergere
  5. Oamenii chiar caută să vadă reacții violente, altfel nu se liniștesc. Și nici atunci. :D. Fii zen pe interior. Trebuie să frigi pe exterior, altfel, ești din alt film. :D.

    RăspundețiȘtergere
  6. Te plictiseşti la un moment dat până şi să fii îndrăgostit lulea. Sau te resemnezi, dacă nu există un ecou. E şi ăsta un panaceu, izolarea perfectă n-are cum să aibă recul. E evident că ăsta a fost scopul chiar dacă inconşient te-ai protejat aşa, prin urmare ai obținut rezultatul scontat. Pare un succes.

    RăspundețiȘtergere

COMENTARII MUCEGAITE