Lumea incetineste cand te temi tu.
Timpul mi se impotmoleste in gat,
Muzica imi ingheata dop in urechi,
Am ace in ochi, seringi in coloana.
Trag raiul pe
Te privesc alb cu soarele tras pe ochi,
Ca un pictor orb admirand rama goala.
Lumea mea se opreste cand stai tu!
Frunzele tipa de vant siluite si tac.
Tremura carnea pe mine, ma sparg
Cand imi trantesti inima in tarana
Cu pumnii zdreliti si buzele negre.
Spoiesc cerul cu figura ta sfasiata,
Biciui norii grei imbracati in zeghe.
Lumea mea dispare cand tu spui nu!
De te intorci sau ramai, e tot un drac.
Te aud cu ecou ca pe un disc zgariat,
In cavou te asez si iti bat
In casa ta, mausoleu cu umbre perene,
Prefa-te ca traiesti, ca o trista mumie!
Si uita blasfemia zambetelor mele!
...nu strica orzul pe gaste...
RăspundețiȘtergereof of mai mai:D imi place rau dar cred ca e ceva in atmosfera. Polenizeaza mucegaiul cu blogosfera:D
RăspundețiȘtergereNo! nu-i bai! Noi sa fim sanatosi!
Pup mah:)
misto poezia, te face sa te intrebi ce anume a provocat-o: gasculita sau lebada? :))
RăspundețiȘtergere(uuu, ultimul vers!
am voie sa zambesc?)
@ Dan, Sorana si Anonim,
RăspundețiȘtergereNu aruncam scumpe diamante
Nici aur in fata porcilor
Ci presaram pietre colorate
pe mormantul iubirilor.