Iti arunc mintea in flacari, cu trupul unduind in miscari ce seamana a frisoane. Promit placeri si le ofer, dar ca bonus aduc ghinioane. Alerg mereu catre tine, pentru ca intotdeauna fug de altele. Tu esti unica mea insula, singurul punct cardinal detectabil fara busola, sau cel putin asa pare, atunci cand fug cu muntele in spate si ochii peruzea, catre mare.
Sunt compact, puternic, acid si rezistent la arsita; drogul meu iti penetreaza prin piele. Dependenta de mine te transforma in vaca. Ma sterg cu tine, ma imbrac, si iti folosesc sentimentele nobile drept obiele.
Sunt frumos colorat, avertizez cromatic, dar lumea este oarba; iti tip sa fugi dar lumea asta este surda si schioapa. De sub piatra mea tasnesc la lumina; ma etaleaza soarele, ce imi pirograveaza imaginea pe a ta retina.
Te mulg - tu gemi; te fac - tu speri; imi esti deja prada. Sunt pe al mortii tale plan un bob zabava, ca o piuneza de taciune cu felii de portocala, pe harta infinita de zapada. Narcisismul imi este aparent, siguranta - bravada, dar in mod cert sunt periculos, sunt otrava.
Tu nu poti castiga pentru ca nu lovesti, eu nu pot pierde, pentru ca nu lupt niciodata. Ma astepti mereu; eu vesnic vin maine. Ai sa adormi scheunand si azi, miscand din picioare, visand la os dar strangand in falci un coltuc de paine.
Pentru cei ce stiu cum scrasneste pietrisul intre dinti, am o recomandare:
alegeti intotdeauna drept standard o floare; ferti-va de zoaie si nu iesiti la drumul larg pe ploaie!